Ce zice legea de sectanti.!!!

        Constituţia asigură libertatea de credinţă, însă legea include şi restricţii care au împiedicat uneori activităţile unor grupuri religioase. Noua lege cu privire la cultele religioase, intrată în vigoare în 2007, simplifică în teorie procedurile de înregistrare şi înlesneşte accesul grupurilor religioase la locurile publice pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter religios.

În general, guvernul a respectat în practică libertatea religioasă. În perioada de timp cuprinsă în acest raport guvernul nu şi-a schimbat poziţia faţă de respectarea libertăţii de credinţă. Guvernul a înregistrat un grup religios (afiliat cu un grup înregistrat anterior) şi a continuat să respingă înregistrarea anumitor grupuri, care încearcă să obţină statut legal. În Transnistria, regiune separatistă care nu se află sub controlul guvernului, autorităţile au respectat, în general, drepturile grupurilor înregistrate, dar au continuat să respingă înregistrarea unor grupuri religioase minoritare şi să-i persecute pe membrii acestora. Toate referinţele din acest raport privesc doar teritoriile controlate de guvernul recunoscut pe plan internaţional, în afară de cazurile specific menţionate diferit.

Potrivit membrilor Martorilor lui Iehova, au existat, în societate, inclusiv în regiunea separatistă a Transnistriei, multe abuzuri bazate pe apartenenţa, credinţele sau practicile religioase ale acestui grup.

Ambasada Statelor Unite şi-a exprimat îngrijorarea la nivelurile superioare ale guvernului cu privire la persistentele greutăţi întâmpinate la înregistrare de unele grupuri religioase. În februarie 2009, ambasadorul american a găzduit cea de a treia întrunire a liderilor grupurilor religioase pentru sprijinirea lărgirii libertăţii religioase în ţară.

Partea I – Demografia cultelor religioase

Ţara are o suprafaţă de circa 33.800 km2 (aprox. 13.000 de mile pătrate) şi o populaţie de 3,95 milioane de locuitori, inclusiv 528.600 locuitori în regiunea controlată de secesioniştii din Transnistria.

Religia predominantă este religia creştină-ortodoxă. După diverse estimări, peste 90% din populaţie aparţine nominal uneia din cele două mitropolii ortodoxe, a Moldovei (BOM) sau a Basarabiei (BOB).  

Potrivit guvernului, Biserica Ortodoxă din Moldova (BOM) – [Mitropolia Chişinăului şi a Intregii Moldove], care este subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse, are 1.281 de parohii, mânăstiri, seminarii şi alte entităţi; Biserica Ortodoxă din Basarabia (BOB) – [Mitropolia Basarabiei], subordonată Bisericii Ortodoxe Române, are 309 astfel de entităţi; iar Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi (credincioşii de rit vechi) are 15 parohii. Nu există informaţii despre numărul de parohii sau enoriaşi ai Adevăratei Biserici Ortodoxe din Moldova (cunoscută şi sub numele de Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate). Martorii lui Iehova au raportat că au 239 de congregaţii, inclusiv 31 în regiunea separatistă Transnistria. Potrivit Alianţei Mondiale Baptiste, Uniunea Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Moldova are 313 biserici şi 20.391 de membri. În noiembrie 2008, Federaţia Baptistă Europeană a declarat că sute de misionari autohtoni sunt angrenaţi în constituirea a 40 de noi biserici baptiste în ţară.

Datele guvernului mai consemnează, în ordine cronologică după data înregistrării, încă 2.327 de grupuri religioase înregistrate până la 11 iunie 2008. Lista nu este defalcată pe parohii locale şi confesiuni şi nu precizează confesiunile tutelare de care ţin diversele parohii individuale.

Aderenţii celorlalte grupuri religioase, care împreună constituie sub 10% din populaţie, includ romano-catolici, baptişti, penticostali, adventişti de ziua a şaptea, musulmani, martori ai lui Iehova, adepţi ai credinţei Baha’i, evrei, adepţi ai reverendului Sun Myung Moon (Biserica Unificării), molokani (un grup rusesc), evrei mesianici, luterani, prezbiterieni şi adepţi ai altor grupuri creştine carismatice şi evanghelice.

În Transnistria, cea mai mare organizaţie religioasă este BOM. Celelalte grupuri includ romano-catolici, ortodocşi de rit vechi, baptişti, adventişti de ziua a şaptea, protestanţi evanghelici şi carismatici, evrei şi luterani.

La 31 martie 2009, Ministerul Justiţiei a înregistrat Cultul Creştin Apostolic Armenesc şi una din comunităţile sale religioase. Ministerul Justiţiei susţine că acest Cult Creştin Apostolic Armenesc diferă de Biserica Apostolică Armenească, înregistrată în 1995 şi care are două comunităţi religioase. Ambele organizaţii au aceeaşi adresă, dar sunt entităţi juridice diferite.

Ministerul Justiţiei nu a consimţit să precizeze numărul de cereri de înregistrare depuse în perioada de timp din raport. Cu toate acestea, Ambasada a primit înştiinţări din partea unor grupuri de musulmani si de Falun Gong [adepţi ai  

practicilor chinezeşi Falun Gong şi Falun Dafa] despre respingerea de către Ministerul Justiţiei a numeroase cereri de înregistrare ale acestor grupuri.

Partea a II-a – Respectul guvernului faţă de libertatea de credinţă

Cadrul legal-politic

Constituţia asigură libertatea de credinţă, iar celelalte legi şi măsuri politice contribuie, în general, la libera practicare a religiei. Legea cu privire la cultele religioase, intrată în vigoare în 2007, simplifică în teorie procedurile de înregistrare şi înlesneşte accesul grupurilor religioase la locurile publice pentru desfăşurarea activităţilor religioase. Legea include însă şi restricţii care au împiedicat uneori activităţile unor grupuri religioase.

Legea cu privire la cultele religioase recunoaşte rolul Bisericii Ortodoxe în istoria ţării, simplifică procedura de înregistrare şi înlesneşte accesul grupurilor confesionale la locurile publice, cerând doar ca grupurile să convină din timp cu autorităţile locale asupra acestor locuri. Toate grupurile, înregistrate sau nu, au libertatea de a-şi oficia slujbele religioase şi toate au raportat că au access liber la locurile publice pentru activităţile lor. Cu toate acestea, până la încheierea perioadei de timp din raport, un singur grup religios neînregistrat, Cultul Creştin Apostolic Armenesc, obţinuse statut legal prin intermediul noilor proceduri de înregistrare. După ce, în octombrie 2007, sarcina pentru înregistrarea cultelor religioase a fost transferată de la Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor (SSPC) la Ministerul Justiţiei, trei grupuri musulmane au încercat să se înregistreze şi nu au reuşit.

La adoptarea noii legi cu privire la cultele religioase, parlamentul nu a luat în consideraţie preocupările Consiliului Europei (CE), care, exprimate în aprilie 2007, recomandă adoptarea unei legislaţii care să definească clar drepturile unui grup religios de înregistrare ca şi comunitate religioasă oficială şi drepturile la recurs în caz de refuz. De asemenea, CE a cerut parlamentului să definească clar dreptul de înregistrare, inclusiv dreptul privind obţinerea personalităţii juridice depline, pentru toate comunităţile religioase, chiar şi pentru cele cu sub 100 de membri. În plus, CE a recomandat parlamentului să precizeze condiţiile în care Ministerul Justiţiei poate cere, în instanţă, interzicerea activităţilor anumitor comunităţi religioase.

Înregistrarea conferă statut legal grupurilor religioase, dându-le posibilitatea de a avea bunuri, de a deschide conturi bancare şi de a angaja salariaţi. Bisericile

individuale sau filialele organizaţiilor religioase înregistrate nu sunt obligate să se înregistreze la Ministerul Justiţiei atâta timp cât nu efectuează tranzacţii oficiale şi nu primesc donaţii ca entităţi juridice locale. Pentru aceste filiale locale neînregistrate, organizaţia tutelară trebuie să-şi exercite autoritatea în aceste domenii. Grupurile neînregistrate nu pot avea proprietate, nu pot obţine autorizaţie de construcţie de biserici sau seminarii, nu pot deschide conturi bancare, nu pot angaja salariaţi şi nu pot obţine spaţii în cimitirele publice în numele lor.

Procedura de înregistrare a unei organizaţii religioase este aceeaşi pentru toate grupurile. Organizaţia respectivă trebuie să înainteze Ministerului Justiţiei o declaraţie cu denumirea ei exactă, principiile fundamentale de credinţă, structura organizaţiei, domeniile de activitate, resursele financiare precum şi drepturile şi obligaţiile membrilor. Dacă cererea de înregistrare este făcută conform legii, Ministerul Justiţiei este obligat, prin lege, să înregistreze organizaţia religioasă în decurs de 15 zile. La cererea Ministerului Justiţiei, o judecătorie poate suspenda statutul legal al unei organizaţii religioase pe timp de 12 luni, dacă aceasta „desfăşoară activităţi care contravin Constituţiei sau legilor” sau dacă „periclitează securitatea statului, ordinea publică sau viaţa şi securitatea populaţiei”.

Legea asigură comunităţilor religioase locale libertatea de a-şi schimba afilierea confesională sau de a se autodizolva. La cererea unor persoane din instituţiile de stat şi cu aprobarea administraţiei instituţiei respective, toate grupurile religioase au permisiunea de a oficia servicii religioase în incinta instituţiilor de stat, inclusiv în orfelinate, spitale, şcoli şi secţii sau clădiri militare sau ale poliţiei.

Legea permite misionarilor să semneze contracte de muncă cu organizaţiile religioase, ceea ce, în teorie, ar trebui să uşureze procesul obţinerii permisului de şedere în ţară, dar legea nu impune obligatoriu existenţa unor astfel de contracte de muncă. Totuşi, Biroul Migraţie şi Azil (din Ministerul Afacerilor Interne), care gestionează permisele de şedere temporară, a cerut grupurilor religioase să încheie cu angajaţii misionari contracte de muncă în care se specifică salariile lor. Această obligaţie a fost impusă chiar şi atunci când misionarii şi-au donat serviciile sau au fost sponsorizaţi şi plătiţi de biserici din străinătate. Prin impunerea obligaţiei ca străinii să aibă drept de muncă, Biroul Migraţie şi Azil şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, adică forul care acordă dreptul de muncă, de fapt nu au permis străinilor să lucreze ca voluntari neplătiţi.

Drepturile la libertatea religioasă, asigurate de legea precedentă cu privire la religie, sunt păstrate şi în legea nouă. Aceasta garantează libertatea de conştiinţă şi credinţă, le permite activităţi alternative celor care, din considerente religioase,  

refuză serviciul militar, apără secretul confesiunilor făcute preotului la spovedanie şi permite cultelor religioase să înfiinţeze asociaţii şi fundaţii.

Amendamentele la lege, care ar putea fi folosite pentru limitarea libertăţii religioase, includ următoarele: obligaţia de a avea cel puţin 100 de cetăţeni fondatori pentru a se putea înregistra ca organizaţie religioasă (unii membri ai grupurilor religioase obiectează împotriva dezvăluirii datelor lor oficiale în documentul de înregistrare, apelând la un articol din lege care stipulează că „orice cerere de menţionare a afilierii confesionale în documente oficiale este ilegală”); existenţa unei definiţii mai amănunţite a „prozelitismului abuziv” (incluzând „manipularea psihologică sau o diversitate de tehnici subliminale”) precum şi recunoaşterea de către stat a „importanţei excepţionale şi a rolului fundamental al religiei creştin-ortodoxe, în special al Bisericii Ortodoxe din Moldova, în viaţa, istoria şi cultura poporului din Republica Moldova”.

Un nou Cod al Contravenţiilor (cunoscut anterior sub numele de Codul Contravenţiilor Administrative) a fost adoptat pe 24 octombrie 2008, publicat la 16 ianuarie 2009 şi a intrat în vigoare pe 31 mai 2009. Articolul 54 din Cod prevede sancţionarea cu amenzi între 700 şi 4.000 de lei (de la 63 la 360 de dolari americani) pentru încălcarea libertăţii religioase. Prevede, de asemenea, expulzarea credincioşilor religioşi străini care desfăşoară activităţi religioase în locurile publice, fără înştiinţarea prealabilă a primăriei. Acest articol este însă în contradicţie cu hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). De aceea, pe 9 februarie 2009, Comisia Guvernamentală Permanentă, înfiinţată în septembrie 2008 pentru executarea hotărârilor CEDO, a chemat Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Procuratura Generală şi Curtea Supremă de Justiţie să ia măsurile necesare pentru împiedicarea expulzării credincioşilor religioşi străini care încalcă articolul 54. Ca rezulat, MAI a emis pe 23 februarie 2009 un ordin care precizează că articolul 54 nu se va aplica. La momentul scrierii acestui raport nu există informaţii care să indice că sancţiunile articolului 54 s-au aplicat.

Legislaţia Moldovei prevede alternative pentru refuzul serviciului militar pe considerente relgioase. Legislaţia transnistreană nu conţine astfel de prevederi de servicii alternative. În conformitate cu Articolul 325 al Codului Penal transnistrean, cei care se sustrag serviciului militar pot fi pedepsiţi cu amenzi între 4.427 şi 10.710 ruble transnistrene (de la 527 la 1.275 dolari americani) sau cu închisoare până la doi ani.

Nu există religie de stat, dar Biserica Ortodoxă din Moldova (BOM) se bucură de un tratament preferenţial din partea guvernului. Mitropolitul Chişinăului şi al  

Întregii Moldove are paşaport diplomatic, participă ca unică personalitate religioasă la unele sărbători naţionale şi apare cu regularitate pe prima pagină a ziarelor care sprijină guvernul. Canalele de televiziune proguvernamentale arată cu regularitate vizitele unor înalţi demnitari la bisericile şi mânăstirile BOM. Diverse instituţii, ca şcolile de stat şi spitalele, expun icoane pe pereţi.

Guvernul a sprijinit public strângerea de fonduri pentru repararea şi restaurarea mânăstirilor Căpriana şi Curchi. La 28 august 2008, preşedintele Voronin a participat la consacrarea Mânăstirii Căpriana şi i-a elogiat pe cetăţenii şi „agenţii economici naţionali şi internaţionali,” care au strâns aproximativ 82 de milioane de lei (8 milioane de dolari americani) pentru reconstruirii mânăstirii. La 21 noiembrie 2008, preşedintele a declarat într-un discurs public că mânăstirea Curchi este „un adevărat loc de pelerinaj pentru poporul moldovean” şi a remarcat că repararea şi reconstruirea mânăstirilor sunt „exemple de cooperare între societate, guvern şi Biserică”.

În campania electorală, preşedintele Voronin s-a adresat clerului Mânăstirii Condriţa, spunând, pe 22 februarie, că Partidul Comuniştilor (PCRM) este singurul partid care a ajutat Biserica. Afirmând că „Iisus Hristos a fost primul comunist”, a adăugat apoi că PCMR este întocmai ca BOM, iar toate celelalte partide sunt la fel ca BOB. El i-a îndemnat pe preoţi să voteze pentru el, ca persoană „care a făcut foarte mult pentru Biserică”, chiar dacă ei nu pot sprijini PCRM-ul în mod public.

Spre deosebire de Biserica Romano-Catolică, care şi-a îndemnat preoţii să le recomande enoriaşilor să studieze platformele partidelor şi să participe la alegerile parlamentare din 5 aprilie, BOM nu a făcut astfel de declaraţii, afirmând că biserica este „un loc sfânt, rezervat doar rugăciunii”. Doi baptişti cu prestigiu au candidat în alegerile parlamentare, reprezentând Partidul Liberal Democrat şi Partidul Popular Creştin Democrat, fără a atrage comentarii negative cu referire la apartenenţa lor religioasă.

Guvernul celebrează următoarele sărbători religioase ca festivităţi naţionale: Crăciunul ortodox [pe stil vechi], Paştele ortodox, a doua zi de Paşti şi Paştele Blajinilor (o comemorare a morţilor) [la o săptămână după a doua zi de Paşti].

Misionarii străini pot rămâne în ţară timp de 90 de zile cu viză turistică. Străinii religioşi angajaţi în muncă trebuie să se înregistreze la – şi să primească documente de la – Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Biroul Migraţie şi Azil şi Ministerul Dezvoltării Informaţionale.

Conform legislaţiei educaţiei, „educaţia morală şi spirituală” este obligatorie în învăţământul primar şi facultativă în cel secundar şi universitar. Religia se predă în unele şcoli, dar orele se ţin doar la cererea părinţilor şi în funcţie de existenţa fondurilor necesare.

Două şcoli publice şi o grădiniţă sunt deschise teoretic doar elevilor evrei; în practică, însă, sunt admişi şi copii care aparţin altor religii. O grădiniţă din Chişinău are „o grupă specială de evrei”. Elevii evrei nu sunt obligaţi să frecventeze doar aceste şcoli.

La 29 noiembrie 2008, Sovietul Suprem al regiunii separatiste Transnistria a adoptat o nouă Lege cu privire la libertatea de conştiinţă şi organizaţiile religioase, dar Igor Smirnov, conducătorul regiunii, i-a opus vetoul său. La 4 februarie 2009, Sovietul Suprem a anulat vetoul lui Smirnov. Pentru prima dată, legislaţia permite înregistrarea juridică a organizaţiilor religioase. Comisariatul pentru Problemele Cultelor a fost desfiinţat, iar autoritatea acordării înregistrărilor a fost tranferată „Ministerului” Justiţiei transnistrean.

Noua legislaţie transnistreană recunoaşte rolul Bisericii Ortodoxe în istoria regiunii. Toate religiile, înregistrate sau nu, au libertatea săvârşirii slujbelor lor, iar această libertate este acordată şi cetăţenilor străini.

Cu toate acestea, legislaţia transnistreană prevede şi îngrădiri ale dreptului la libertatea de conştiinţă şi credinţă, dacă este necesar pentru apărarea ordinii constituţionale, a moralităţii, a drepturilor, intereselor şi sănătăţii cetăţenilor sau pentru apărarea şi securitatea statului.

Organizaţiilor religioase nu li se permite să participe la alegeri, la activităţile partidelor politice sau să sprijine organizaţiile neguvernamentale (ONG) implicate în alegerile de orice fel.

În Transnistria, educaţia religioasă poate fi accesibilă, dar doar dacă părinţii şi tutorii ţin cont de drepturile copilului la libertatea de conştiinţă. Educaţia religioasă este permisă în afara programului în şcolile publice şi particulare, la cererea părinţilor şi tutorilor şi dacă este acceptată de copil.

Pentru obţinerea înregistrării legale în Transnistria, o organizaţie religioasă locală trebuie să aibă minimum 10 membri (de la 18 ani în sus) cu domiciliul permanent în Transnistria şi să poată dovedi că există în regiune de cel puţin 10 ani. O organizaţie religioasă locală se mai poate înregistra şi ca parte a unei organizaţii

religioase centralizate, care trebuie să fie constituită din cel puţin trei organizaţii religioase locale. Organizaţiile religioase trebuie să informeze anual autorităţile care acordă înregistrarea despre intenţia lor de a-şi continua activitatea şi în anul următor.

Pentru obţinerea înregistrării oficiale în Transnistria, organizaţiile religioase trebuie să prezinte următoarele documente: cerere de înregistrare, lista membrilor fondatori cu toate datele lor personale, statutul organizaţiei religioase, procesul verbal al întrunirii de constituire, dovadă că activează de cel puţin 10 ani, doctrina de bază a religiei respective, listă detaliată cu persoanele de legătură din conducerea organizaţiei şi o chitanţă oficială de plată a impozitelor. Apoi „Ministerul” Justiţiei transnistrean trebuie să ia o hotărâre asupra acordării înregistrării. Dacă „Ministerul” hotărăşte să întreprindă o „evaluare din punct de vedere religios”, înregistrarea se poate amâna cu până la şase luni. Procedurile evaluărilor sunt stabilite de „preşedintele” Transnistriei.

Legislaţia transnistreană reglementează, de asemenea, activitatea şi înregistrarea misiunilor religioase străine, dar stipulează că organizaţiile religioase străine nu pot desfăşura activităţi religioase şi nu se bucură de statutul de organizaţie religioasă decât dacă sunt înregistrate oficial. Forul care acordă înregistrarea („Ministerul” Justiţiei transnistrean) verifică statutul religiei respective, scopurile şi activităţile ei. Organizaţiile religioase pot fi desfiinţate fie printr-o decizie proprie fie printr-o sentinţă a unei judecătorii transnistrene. Procuratura supraveghează aplicarea legislaţiei libertăţii de credinţă. Procuratura sau autorităţile administrative ale regiunii, oraşului sau raionului pot cere în instanţă desfiinţarea, suspendarea sau interzicerea unei organizaţii religioase.

Legislaţia transnistreană permite ţinerea de slujbe religioase în locuinţe – case şi apartamente –, dar nu permite ca organizaţiile religioase să-şi aibă sediul în locuinţe. La cererea organizaţiilor religioase, slujbele şi ritualurile religioase sunt permise şi în locuri publice: spitale, clinici, orfelinate, cămine de bătrâni şi închisori. Organizaţiile religioase sunt libere să producă, publice, importe şi exporte tipărituri, materiale video şi audio şi alte articole religioase. Articolul 28 prevede pedepse penale, administrative şi alte obligaţii pentru cei care încalcă legislaţia libertăţii de credinţă, dar nu dă amănunte.

Deşi legea transnistreană a intrat în vigoare în martie 2009 (după ce vetoul a fost anulat), ea cere organizaţiilor religioase să se armonizeze cu prevederile ei până la data de 31 decembrie 2008, pentru că altfel pot fi desfiinţate. La momentul scrierii acestui raport, încă nu se semnalaseră consecinţe legate de respingerea înregistrării.

Noua lege transnistreană nu prevede posibilitatea unor servicii alternative pentru cei care refuză serviciul militar din motive religioase.

Prevederile legislaţiei transnistrene sunt influenţate negativ de faptul că şeful fostului Comisariat pentru problemele cultelor, care a fost desfiinţat de legea nouă, a fost numit consilier special al „preşedintelui” Smirnov pentru problemele cultelor. Având în vedere că „preşedintele” este acela care supraveghează relaţiile operaţionale dintre „Ministerul” Afacerilor Interne şi autorităţile de înregistrare („Ministerul” Justiţiei) şi că tot el consiliază în problemele înregistrării şi desfiinţării grupurilor religioase, consilierul său are, de fapt, puterea de a amâna sau refuza înregistrările.

Îngrădiri ale libertăţii religioase

Guvernul Moldovei a continuat să respingă înregistrarea unor grupuri. De exemplu, Biserica Penticostală s-a plâns că cererile ei de înregistrare a unor congregaţii noi au fost obstrucţionate de insistenţa cu care Ministerul Justiţiei cere ca toţi membrii fondatori ai unei biserici locale să semneze cererea de înregistrare, chiar dacă fondatorii au semnat deja documentele de integrare şi au desemnat un singur reprezentant care să semneze cererea de integrare.

În iunie 2009, câţiva misionari străini au semnalat că autorităţile împiedicau deschiderea unor tabere de vară creştin-evanghelice.

Pe 12 mai CEDO a decis în favoarea cetăţeanului moldovean Talgat Masaev, care, în 2004, fusese găsit vinovat de o judecătorie locală de practicarea unei religii nerecunoscute de stat, după ce poliţia a intrat în locuinţa sa particulară, unde el şi alţi musulmani se rugau, şi le-a dispersat grupul. Masaev a făcut recurs împotriva sentinţei la o curte de apel, care i-a respins cererea fără comentarii şi nu l-a invitat să participe la audierea cazului.

CEDO a decis că statul nu trebuia să-i pedepsească pe membrii unei confesiuni religioase neînregistrate pentru că s-au rugat sau pentru că şi-au manifestat în alt fel credinţele religioase. CEDO a decis că astfel de acţiuni ale statului echivalează cu excluderea credinţelor minoritare neînregistrate oficial la stat şi cu un dictat dat de stat asupra a ce credinţe pot oamenii să aibă. De asemenea, CEDO a mai hotărât că, întrucât Masaev nu a fost invitat la Curtea de Apel, acestuia i s-a refuzat soluţionarea efectivă a plângerii sale.

Martorii lui Iehova au raportat numeroase cazuri de îngrădire a activităţilor lor religioase, inclusiv opt cazuri de persecuţie din cauza refuzului de a presta serviciul militar în Transnistria. În Transnistria, doar două – la Tiraspol şi Rîbniţa – din cele peste 30 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova aveau statut legal la încheierea perioadei de timp din raport. În Transnistria s-au semnalat 24 de cazuri de îngrădire a activităţii religioase a Martorilor lui Iehova. Autorităţile locale orăşăneşti sau săteşti refuză să elibereze dovada existenţei sau a activităţii acestei comunităţi religioase, dovadă necesară pentru obţinerea înregistrării în conformitate cu noua lege. Autorităţile locale au încercat să anuleze codul fiscal al Martorilor lui Iehova (necesar pentru tranzacţiile financiare), le-au confiscat literatură religioasă şi certificatul de înregistrare a grupului din Rîbniţa şi au intervenit în desfăşurarea unei sărbători comemorative din satul Parcani. Victoriile obţinute de unii martori iehovişti în instanţă au fost anulate cu regularitate şi s-a ordonat rejudecarea proceselor respective.

Autorităţile transnistrene atacă statutul legal al Martorilor lui Iehova pe mai multe fronturi prin: (1) contestarea înregistrării din 1994 a grupului din Tiraspol; (2) refuzarea acreditării „liderilor” comunităţilor din Tiraspol şi Rîbniţa; (3) respingerea înregistrării de certificate noi pentru martorii lui Iehova din Tiraspol, Rîbniţa, Grigoriopol şi Tighina; (4) încercarea de anulare a codului fiscal al Martorilor lui Iehova; (5) confiscarea de literatură religioasă; (6) crearea de greutăţi privind folosirea unor clădiri din Rîbniţa; (7) confiscarea ilegală a certificatului de înregistrare a comunităţii din Rîbniţa; (8) stânjenirea desfăşurării sărbătorii comemorative din satul Parcani; (9) persecutarea membrilor din cauza poziţiei lor privind neutralitatea şi (10) încercarea de desfiinţare a comunităţii din Tiraspol şi a celei din Rîbniţa. Procesele sunt tărăgănate de autorităţile juridice locale.

Autorităţile transnistrene au continuat intentarea de procese membrilor Martorilor lui Iehova pentru refuzul acestora de a presta serviciul militar din motive religioase. Ca urmare, între 1995 şi 2008 peste 30 de credincioşi au fost judecaţi pentru respingerea serviciului militar din motive religioase. Unii au fost condamnaţi la un an închisoare de îndeplinit în libertate condiţionată, iar alţii au primit amenzi echivalente cu între 450 şi 1.000 de dolari americani. Cazurile reclamanţilor au fost adesea întârziate de absenţa judecătorilor sau a reprezentanţilor procuraturii la datele programate pentru audieri.

Pe 11 noiembrie 2008, Oleg Mundrescul s-a înrolat în serviciul alternativ în conformitate cu legislaţia Moldovei. Autorităţile transnistrene au acceptat serviciul alternativ conform cu articolul 23 al legii transnistrene a serviciului militar, lege

care scuteşte de recrutare pe timp de pace pe toţi „cetăţenii” care îndeplinesc serviciul militar sau serviciul militar alternativ în alt „stat”.

La 28 noiembrie 2008, Igor Gnilenco a fost amendat cu 5.000 de ruble transnistrene (565 de dolari americani) pentru refuzarea serviciului militar pe considerente religioase. Cazul său era în recurs la încheierea perioadei la care se referă acest raport.

Pe 12 februarie 2009, Curtea Supremă din Transnistria a respins recursul lui Nicolai Procopciuc, care, din motive religioase, protesta încă din 2007 împotriva înştiinţării de a se prezenta pentru serviciul militar. În decembrie 2004, Procopciuc a fost condamnat de Tribunalul Municipal din Bender [Tighina] pentru refuzarea serviciului militar din considerente confesionale şi a fost amendat cu o sumă echivalentă cu 450 de dolari americani.

La 12 februarie 2009, Curtea Supremă din Transnistria a respins recursul lui Ivan Coroliov, care, din motive religioase, protesta din 4 iunie 2007 împotriva înştiinţării de a se prezenta pentru serviciul militar. Pe 9 octombrie 2008, judecătorul Curţii Supreme din Transnistria i-a respins moţiunea şi l-a condamnat la un an de închisoare cu suspendarea pedepsei.

Comunităţile religioase, în special protestanţii, s-au plâns de formalităţile birocratice complicate de completat de către cetăţenii străini pentru obţinerea autorizaţiei de a locui şi munci pe tărâm religios în ţară. Solicitanţii trebuie să prezinte un total de 16 documente, printre care un certificat medical, o adeverinţă care atestă că nu au comis infracţiuni în ţara de origine, o analiză a sângelui care să confirme că nu au SIDA, precum şi o dovadă că au asigurare. Ei trebuie apoi să înainteze o cerere către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru dobândirea permisului de muncă. Dacă este aprobat, permisul de muncă trebuie apoi prezentat la Biroul Migraţie şi Azil din MAI pentru a li se elibera adeverinţa de imigrant. Dacă cererea este aprobată, solicitantul trebuie să prezinte permisul de muncă şi adeverinţa de imigrant Ministerului Dezvoltării Informaţionale, care îi eliberează un permis de şedere cu o valabilitate de până la un an. Doar organizaţiile religioase înregistrate pot solicita un astfel de permis. Atunci când se solicită prelungirea valabilităţii permisului de şedere, trebuie îndeplinită aceeaşi procedură, cu obligaţia suplimentară de a se prezenta şi un cazier juridic, care să ateste că solicitantul nu a comis infracţiuni în ţară în timpul şederilor anterioare.

Pe 3 martie 2009, Curtea Supremă din Transnistria a respins plângerile unor martori iehovişti care ceruseră autorităţilor să ancheteze un incident din martie

2008, când Departamentul pentru crime economice din Parcani i-a sfătuit să nu ţină o sărbătoare religioasă anuală şi 40 de demonstranţi s-au adunat în faţa casei conducătorului iehovist cu pancarte care îi criticau pe Martorii lui Iehova ca fiind o sectă periculoasă.

La 11 aprilie 2009, doi preoţi cetăţeni români, care slujesc în trei parohii ale BOB din raionul Cahul, au fost opriţi la punctul de frontieră Oancea-Cahul, când au încercat să reintre în ţară pentru a oficia slujba de Paşti. Deşi preoţii aceştia au permis de şedere şi slujesc de mulţi ani, li s-a refuzat intrarea în ţară pe baza prevederilor noilor regulamente, care cer ca cetăţenii români să aibă viză de intrare şi invitaţie de la MAI.

La 30 martie 2009, primarul din Mereni a respins cererea unor martori ai lui Iehova de a li se permite construirea unui locaş de închinăciune, în ciuda rezolvării pozitive a recursurilor comunităţii împotriva refuzurilor anterioare până la nivelul Curţii Supreme de Justiţie şi în ciuda ordinului dat de executorul judecătoresc din Anenii Noi în noiembrie 2008.

Autorităţile transnistrene au continuat să utilizeze, la toate nivelurile şcolare, un manual care conţine afirmaţii defăimătoare şi negative despre Martorii lui Iehova.

Disputele dintre BOM şi BOB asupra unor proprietăţi au rămas nerezolvate. Deşi legislaţia prevede restituirea către persoanele exilate sau persecutate politic a proprietăţilor confiscate în timpul regimurilor succesive fascist şi sovietic, prevederile nu se aplică şi la proprietăţile confiscate de la organizaţiile religioase sau de la părţile lor componente în perioada regimurilor succesive nazist şi sovietic. Pe 19 martie 2009, Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei a decis că guvernul şi-a îndeplinit toate obligaţiile faţă de BOB. Autorităţile locale pot încheia acorduri cu parohiile locale asupra restituirii proprietăţilor Bisericii, dar, în practică, aceste acorduri favorizează BOM aproape întotdeauna. Printre altele, din cauza faptului că guvernul a continuat să refuze retrocedarea către Mitropolia Basarabiei a arhivelor BOB confiscate în perioada sovietică (1945-1991), BOB nu a putut prezenta numărul exact al bisericilor pe care le-ar putea reclama ca foste proprietăţi ale BOB.

La încheierea perioadei din raport, CEDO încă nu se pronunţase cu privire la hotărârea guvernului din 2001 de a declara BOM [Mitropolia Chişinăului] ca succesoare a Bisericii Ortodoxe Române de dinainte de Al Doilea Război Mondial în toate problemele legate de dreptul de proprietate. BOB s-a plâns că i s-a blocat accesul la documentele care atestă dreptul ei asupra a numeroase proprietăţi. De

asemenea, CEDO nu s-a pronunţat nici cu privire la petiţia parohiei BOB din Floreşti, din octombrie 2006, în care revendică drept de proprietate asupra unei biserici pe care BOM o consideră ca fiind în proprietatea ei.

Biserica Luterană revendică proprietăţi care au fost în majoritate distruse în Al Doilea Război Mondial. De exemplu, o biserică luterană cu o capacitate de 400 de locuri, aflată cândva pe locul ocupat acum de clădirea preşedinţiei din Chişinău, a fost demolată de sovietici la începutul anilor 1960. Autorităţile guvernamentale au folosit argumente juridice pentru a respinge revendicările Bisericii Luterane, afirmând că proprietăţile respective nu vor fi restituite, deoarece nu există suficient de mulţi enoriaşi care să le folosească.

Abuzuri împotriva libertăţii religioase

În aprilie 2009, câţiva poliţişti şi vameşi au vizitat câteva zile la rând înaintea Paştelui evreiesc, una din sinagogile din Chişinău, pretextând că au dreptul de a controla un transport de ajutor umanitar, conţinând pască şi alimente cuşer pentru apropiata sărbătoare. Deşi la graniţă transportul trecuse cu bine prin vamă, funcţionarii vămii au revenit în repetate rânduri – la un moment dat în număr de 17 vameşi – şi au deschis la întâmplare mai multe pachete cu alimente. Nu s-a făcut nicio arestare şi nu s-a dat nicio amendă.

Martorii lui Iehova au raportat abuzuri numeroase în perioada de timp din raport. La 30 noiembrie 2007, Mihai Beiu, primarul satului Gvozdova, i-a atacat pe iehoviştii Victor Pătraşcu şi Gheorghe Ciobanu. Beiu a declarat că nici el, nici preotul ortodox din sat şi nici sătenii nu vor să-i audă pe iehovişti vorbind despre religia lor la ei în sat. Mai mult, el i-a ameninţat cu violenţa, dacă nu-şi încetează activitatea. În iulie 2008, Victor Pătraşcu a semnalat că Beiu a încetat cu persecuţia şi ameninţările.

Pe 27 septembrie 2007, Vitalie Zicu, preotul ortodox din satul Ustia, le-a agresat verbal pe martorele lui Iehova, Natalia Roşcovan şi Olesea Baltag, insultându-le şi ameninţându-le cu violenţa, dacă nu-şi încetează activitatea şi nu pleacă din sat. La 12 octombrie 2007, o plângere a fost depusă la secţia de poliţie a raionului Glodeni, iar pe 16 ianuarie 2008, o petiţie a fost înaintată procuraturii raionului Glodeni. Pe 21 ianuarie 2008, Secţia de poliţie din Glodeni a delarat că Zicu a fost avertizat să nu mai comită astfel de abateri.

Pe 27 septembrie 2007, Petru Oltu, preotul ortodox din satul Hîrbovăţ, le-a agresat pe martorele iehoviste Iulia Vizii şi Aliona Raiu. Întrucât vorbeau despre religia  

lor, Oltu le-a ameninţat cu violenţa şi moartea şi le-a dus cu forţa la primărie. La 17 octombrie 2007 a fost depusă o plângere la secţia de poliţie a raionului Anenii Noi, iar pe 9 ianuarie 2008, o reclamaţie a fost înaintată procuraturii raionului Anenii Noi. Apoi, pe 12 februarie 2008, Secţia de poliţie din Anenii Noi a declarat că faptele menţionate în plângere nu au putut fi confirmate. Pe 21 martie 2008, a mai fost depusă încă o plângere la Procuratura raionului Anenii Noi. Pe 29 aprilie 2008, procuratura raionului Anenii Noi a confirmat că faptele din plângere sunt parţial adeverite, dar că nu există nicio bază pentru deschiderea unui caz penal. La 22 mai 2008, a fost depusă o plângere la Procuratura Generală. Pe 30 iunie 2008, Procuratura raionului Anenii Noi a declarat că nu s-a descoperit nicio contravenţie, iar plângerea nu va fi reanalizată.

Pe 17 noiembrie 2007, Stepan Sârbu, primarul satului Taraclia, le-a agresat pe martorele iehoviste Zinaida Tabacari şi Ana Verenjac. Sârbu le-a interzis să le vorbească sătenilor despre credinţa lor şi le-a ameninţat că va strânge un grup de oameni care să le atace. La data de 24 decembrie 2007, Zinaida Tabacari şi Ana Verenjac au raportat incidentul la secţia de poliţie a raionului Căuşeni. Poliţia a respins plângerea, argumentând că faptele primarului nu cad nici sub incidenţa codului penal şi nici sub cea a legislaţiei administrative. La 29 aprilie 2008, a fost depusă o plângere la procuratura raionului Căuşeni. Pe 7 august 2008, procurorul a respins plângerea, argumentând că nu există nicio bază pentru o anchetă penală.

Pe 29 septembrie 2007, Ilie Bulduratu, primarul din Susleni, i-a agresat pe martorii lui Iehova Andrei Negru şi Ion Perlog, ameninţându-i cu moartea dacă se mai întorc în sat şi le vorbesc altora despre religia lor. O plângere a fost depusă la Secţia de poliţie a raionului Orhei în ziua de 30 octombrie 2007. Pe 9 ianuarie 2008 plângerea fost depusă la procuratura raionului Orhei. La 27 februarie 2008, Secţia de poliţie din Orhei a comunicat că faptele din plângere nu sunt adevărate. Pe 21 martie 2008, a fost înaintată o nouă plângere către Procuratura raionului Orhei. Aceasta a rămas fără urmări.

La 9 noiembrie 2007, Mihail Ciobanu, preotul ortodox din satul Cîrpeşti, i-a agresat verbal pe martorii iehovişti Timotei şi Natalia Onofrei. Ciobanu i-a ameninţat cu violenţa, le-a cerut să arate autorizaţia care le permite să-şi desfăşoare activităţile şi i-a avertizat să plece din sat, afirmând că în caz contrar, vor fi confruntaţi cu oamenii adunţi să li se opună. O plângere a fost depusă la secţia de poliţie a raionului Cantemir pe 7 decembrie 2007. Apoi, pe 3 aprilie 2008, o plângere a fost depusă la procuratura raionului Cantemir. Pe 29 mai 2008, Secţia de poliţie din Cantemir a declarat că faptele sunt parţial confirmate, iar Ciobanu a primit un avertisment oficial în legătură cu comportamentul său.

Pe 3 decembrie 2007, Toma Lungu, preotul ortodox din satul Puhăceni, i-a îmbrâncit pe stradă pe martorii lui Iehova Sergiu Pavalache şi Petru Ipate. Apoi i-a insultat şi i-a ameninţat cu violenţa, dacă nu pleacă din sat şi nu încetează să le vorbească sătenilor despre religia lor. O plângere a fost depusă la Secţia de poliţie a raionului Anenii Noi, în ziua de 24 decembrie 2007. Pe 18 ianuarie 2008, Secţia de poliţie din Anenii Noi a declarat că Toma Lungu a fost avertizat oficial să nu mai comită astfel de abateri.

La 15 februarie 2009, martorii iehovişti Banari Vitalie şi Tomiţă Ion au fost agresaţi de Simeon Onofrei, primarul satului Zăicana (Criuleni), care le-a interzis activitatea şi i-a ameninţat cu violenţa, dacă nu pleacă imediat din sat. O plângere a fost depusă la secţia de poliţie a raionului Criuleni pe 9 martie 2009.

Pe 3 iulie 2008, lui Tacu Constantin şi Tudor Burac li s-a interzis să-şi desfăşoare activitatea în satul Copanca (Căuşeni). Iliev Mihail, membru în Sfatul Satului, a explicat că Sfatul Satului Copanca adoptase o hotărâre prin care se interzice activitatea altor religii în satul Copanca. La 1 octombrie 2008, Procuratura raionului Căuşeni a decis că funcţionarii locali din Copanca nu au interzis activitatea Martorilor lui Iehova şi, ca atare, nu li se poate intenta proces penal.

Pe 29 noiembrie 2008, iehovistele Natalia Croitor and Oxana Verhoveţchi au fost oprite de primarul satului Copanca (raionul Căuşeni), care le-a interzis activitatea şi le-a explicat că s-au strâns 2.000 de semnături din partea celor care se opun activităţii Martorilor lui Iehova. La 24 decembrie 2008, o plângere a fost depusă la Procuratura raionului Căuşeni, în care se cerea adoptarea unor măsuri administrative împotriva primarului satului, pentru obstrucţionarea activităţilor unei organizaţii religioase. Pe 24 martie 2009, procurorul a respins plângerea. Pe 1 aprilie 2009, a fost depusă o plângere la Judecătoria raionului Căuşeni, cerându-se anularea ordinului procurorului. La 5 mai 2009, Judecătoria raionului Căuşeni a anulat ordinul procurorului şi a dispus ca plângerea să fie analizată în continuare. Nu s-au mai semnalat alte urmări.

Pe 9 iulie 2008, iehovistele Alexandra Machedonschi şi Olesea Lisac au fost agresate pe stradă în Chişinău de preotul ortodox Gavriliţă Severin, care le-a distrus publicaţiile religioase şi a vorbit împotriva Martorilor lui Iehova. Despre Severin s-a mai raportat, de asemenea, că-i atacase şi pe martorii iehovişti Oleg Vrînceanu şi Sergiu Pintili, în ziua de 20 august 2008 şi pe Nina Fedorenco, la 26 septembrie 2008. Poliţia locală a fost înştiinţată, dar nu s-au semnalat alte urmări.  

Pe 2 ianuarie 2009, credincioasele iehoviste Angela Gherasim şi Liliana Petraşcu au fost agresate verbal de preotul ortodox Iulian Raţă din satul Lucăşeuca, care le-a obstrucţionat activitatea şi le-a spus că este împuternicit să distrugă organizaţia Martorii lui Iehova. Plângerea depusă la procuratura raionului şi la judecătoria raională a fost respinsă.

Pe 6 februarie 2009, iehovistele Olga Spac şi Alina Ţigănaş au fost agresate în satul Tudora de un grup de oameni, care le-au intimidat cu arme de foc şi le-au ameninţat cu violenţa, dacă-şi continuă activitatea în sat. Poliţia locală a reacţionat la plângerile Martorilor lui Iehova prin închiderea cazului, pe motiv că nu s-au comis contravenţii penale sau administrative.

Pe 2 noiembrie 2008, martorii Veaceslav Laba şi Iosif Ivanov au fost agresaţi de preotul ortodox Ion Lunic din satul Bardar împreună cu un grup de circa 30 de persoane, care i-au insultat, i-au ameninţat cu distrugerea bunurilor din proprietatea lor şi le-au interzis să intre în sat pentru a-şi desfăşura activitatea religioasă. Procuratura raionului Ialoveni a respins plângerile Martorilor lui Iehova, dar, pe 27 martie 2009, Judecătoria raionului Ialoveni a răsturnat hotărârea procurorului raional şi a ordonat reanalizarea reclamaţiei.

Pe 29 martie 2009, iehoviştii Andrei Ciuş şi Denis Reabaconi au fost asaltaţi de Lunic Ioana, soţia preotului ortodox din satul Bardar, împreună cu un grup de trei persoane, care i-au insultat, i-au ameninţat cu violenţa şi le-au interzis să intre în sat pentru a-şi desfăşura activitatea religioasă. Pe 17 aprilie 2009, a fost făcută o reclamaţie la Procuratura raionului Ialoveni.

Pe 22 decembrie 2008, preotul ortodox Veaceslav Maxim le-a asaltat verbal pe Galina Duluţă şi Mariana Dontu, care predicau în public în satul Taraclia de Salcie, ameninţându-le cu moartea. Pe 12 ianuarie 2009, Maxim a trântit-o la pământ pe Galina Duluţă, a luat-o de păr şi a târât-o pe jos. Apoi a udat-o cu apă şi a insultat-o, strigându-i obscenităţi. În urma atacului, Duluţă nu s-a mai putut ridica de jos din cauza unei dureri la un picior. După reclamaţii, Maxim a fost convocat la poliţie, unde, chiar şi în prezenţa autorităţilor, a continuat să ţipe la credincioasele iehoviste. La 22 ianuarie 2009, Judecătoria oraşului Cahul a analizat cazul şi, găsindu-l pe Maxim vinovat de „huliganism simplu”, l-a amendat cu 200 de lei moldoveneşti (20 de dolari americani).

Spre deosebire de anul precedent, BOB nu a mai semnalat cazuri de verificare a enoriaşilor la slujbele religioase sau a conducătorilor Bisericii în birourile lor. În vara lui 2008, Inspecţia Muncii a efectuat percheziţii în birourile BOB la cererea  

lui Vladimir Ţurcanu, care era atunci preşedintele Comisiei Parlamentare pentru Problemele Juridice, Numiri şi Imunităţi. Ţurcanu şi-a bazat cererea pe informaţii neîntemeiate, care susţineau că Vlad Cubreacov, membru al parlamentului din partea Partidului Popular Creştin Democrat, este angajat al BOB.

Pe 26 decembrie 2007, Mitropolitul Basarabiei Petru Păduraru, care deţine paşaport diplomatic românesc, a fost reţinut timp de două ore la un punct de trecere a frontierei cu România, a fost percheziţionat şi i s-a cerut să semneze o declaraţie că nu transportă droguri.

În urma criticilor aduse de preşedintele Voronin Mitropoliei Basarabiei în decembrie 2007, BOB a raportat că, la scurtă vreme după aceea, ofiţeri de poliţie sau alţi ofiţeri de securitate i-au vizitat pe cei mai mulţi dintre preoţii BOB, acasă sau în biserică, şi i-au avertizat că pot fi pedepsiţi pentru „erezii româneşti”. De asemenea, se semnalează că autorităţile le-au spus preoţilor BOB că părăsirea Mitropoliei Basarabiei şi trecerea lor la BOM le-ar aduce multe avantaje.

Ofiţeri de poliţie, securitate şi imigraţie au continuat să-i viziteze din când în când, pentru a le verifica identitatea, pe credincioşii musulmani, după rugăciunile de vineri, făcând înregistrări video cu credincioşii şi cerându-le să se prezinte la sediul poliţiei ca să explice natura activităţilor lor. Un purtător de cuvânt al Ligii Islamice pentru Predică şi Îndrumare a spus că prezenţa la slujbe a scăzut mult ca urmare a faptului că credincioşii se simt intimidaţi. Purtătorul de cuvânt a mai adăugat că autorităţile au refuzat să aloce în cimitire sectoare separate pentru înmormântările musulmane şi cer ca musulmanii să cumpere câte două locuri în cimitirele obişnuite, aşa încât corpul decedatului să poată fi orientat către Kaaba [cubul sfânt din Mecca], spre deosebire de orientarea est-vest folosită în cimitirele ortodoxe. Autorităţile nu permit ca femeile musulmane să se fotografieze cu batic pe cap pentru fotografiile oficiale – cărţi sau buletine de identitate, paşapoarte etc. Unii funcţionari publici le-au spus câtorva femei musulmane să plece din ţară, deşi au cetăţenie moldoveană. Alţi credincioşi musulmani au raportat că au fost bruscaţi de poliţie în drum spre serviciul religios.

Pastorul Bisericii Evangheliei Întregi a Mântuitorului Hristos, înregistrată în 1995, a reclamat permanentele verificări ale documentelor şi credincioşilor de către autorităţile transnistrene.

Pe 4 decembrie 2007, autorităţile transnistrene l-au amendat pe un pastor baptist independent cu 55 de ruble transnistrene (6,60 dolari americani) pentru că nu le-a permis executorilor judecătoreşti să intre în casa sa ca să-i confişte diverse bunuri  

personale în vederea plătirii unor amenzi anterioare, aplicate pentru că nu-şi înregistrase biserica.

Pe 8 octombrie 2007, ofiţeri ai Ministerului Securităţii Statului din Transnistria au arestat câţiva membri ai organizaţiei Misiunea Protestantă Viaţa Nouă, în timp ce se pregăteau să distribuie exemplare ale unei reviste creştine în faţa Universităţii „Taras Şevcenko” din Tiraspol. Ofiţerii au confiscat 800 de exemplare ale revistei şi maşina conducătorului misiunii. Mai târziu, conducătorul a fost amendat cu 1.167 de ruble transnistrene (139 de dolari americani) pentru vina de a fi introdus în zonă literatură de contrabandă. Pe 17 octombrie, ofiţerii i-au restituit maşina dar nu şi revistele.

Nu s-a raportat existenţa de deţinuţi sau persoane reţinute pe motive religioase în ţară.

Convertiri religioase forţate

Nu s-au raportat cazuri de convertire religioasă forţată, nici convertiri de minori cetăţeni americani, care să fi fost răpiţi sau transportaţi ilegal din SUA şi nici cazuri în care cetăţenilor americani minori nu li s-a permis întoarcerea în Statele Unite.

Îmbunătăţiri şi evoluţii pozitive în respectarea libertăţii de credinţă

În aprilie 2008, Curtea de Apel din Chişinău a decis în favoarea Martorilor lui Iehova, care depuseseră, în martie 2008, o plângere cu privire la un număr de misionari cărora li se refuzase permisul de muncă. Ca urmare a acestei decizii, toţi misionarii au primit drept de muncă.

Pe 9 februarie 2009, Comisia Guvernamentală Permanentă, înfiinţată cu cinci luni înainte pentru executarea hotărârilor CEDO, a cerut guvernului să execute toate hotărârile CEDO luate în favoarea BOB, dar nu s-au înregistrat progrese privind executarea lor. De asemenea, comisia a cerut Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Curţii Supreme de Justiţie să împiedice expulzarea activiştilor străini religioşi, care desfăşoară activităţi publice fără a-l informa mai întâi pe primarul local. Ca urmare, de când s-a făcut această cerere, nimeni nu a mai fost arestat sau acuzat pentru astfel de activităţi.  

Pe 2 februarie 2009, Ministerul Justiţiei a adăugat două cursuri noi, ambele dedicate libertăţii religioase, la programele de învăţământ ale Institutului Naţional al Justiţiei şi a instituit seminariile aferente încă din primul semestru al lui 2009.

Ca urmare a unor discuţii la masa rotundă, spijinite de Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite şi ţinute de reprezentanţi ai guvernului şi grupurilor religioase în ziua de 1 iulie 2008, guvernul a publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei un ghid care prezintă legile şi regulamentele ce reglementează înregistrarea cultelor religioase şi a părţilor lor componente. Ghidul are 49 de pagini şi dă exemple concrete cu tipul de documente care trebuie să fie depuse la înregistrare.

Partea a III-a – Cum este respectată libertatea de credinţă în societate

La 1 martie 2009, mai mulţi vandali a pătruns în Sinagoga din Tighina, în regiunea Transnistriei, şi au mâzgălit graffiti neonaziste pe pereţi – au pângărit sulul Torei, au furat odoare de argint şi au ars afişe. Poliţia ancheteză infracţiunea ca pe un caz de huliganism. Comunitatea evreiască încearcă să obţină restituirea completă a proprietăţii sale, iar unele ONG presupun că acest act de vandalism ar putea fi o formă de hărţuială legată de demersul comunităţii. La încheierea perioadei de timp din raport, nu s-au semnalat alte urmări.

Unele femei musulmane au declarat că au fost luate în derâdere la şcoală şi la locul de muncă, pentru că poartă batic pe cap. Altele au raportat că profesorii universitari le-au picat la examen în mod arbitrar.

A continuat litigiul dintre Mitroplia Chişinăului şi Mitropolia Basarabiei.

Partea a IV-a – Politica dusă de guvernul Statelor Unite

Ambasada Statelor Unite şi-a exprimat îngrijorarea la cele mai înalte niveluri ale guvernului cu privire la greutăţile permanente întâmpinate de unele grupuri religioase şi a cerut ca procedura înregistrării să fie clarificată şi simplificată.

Între 10 ianuarie şi 1 februarie 2009, patru lideri religioşi moldoveni, reprezentând BOB, două biserici protestante şi credinţa Baha’i, au efectuat un tur al Statelor Unite, sponsorat de guvernul american. Vizitatorii s-au întâlnit cu grupuri religioase şi laice din Statele Unite şi au analizat rolul jucat de grupurile religioase în Statele Unite, în cooperarea interconfesională şi în libertatea de credinţă.

În februarie 2009, Ambasadorul SUA a oferit cea de a treia recepţie anuală în onoarea libertăţii de credinţă, găzduindu-i deopotrivă pe reprezentanţii unor organizaţii religioase înregistrate şi neînregistrate, inclusiv pe cei ai BOB, ai două grupuri islamice, ai Bisericii Unificării, ai unei sinagogi din Chişinău, ai Bisericii Apostolice Armeneşti, Bisericii Luterane, Bisericii Romano-Catolice, Bisericii Baptiste, ai unui seminar evanghelic şi ai credinţei Baha’i. A fost al doilea an la rând când niciun reprezentant al guvernului nu a participat. Ambasadorul i-a îndemnat pe participanţi să-şi continue eforturile de promovare a libertăţii şi armoniei religioase.

Reprezentanţii Ambasadei continuă să sprijine înregistrarea grupurilor religioase şi obţinerea de permis de înregistrare şi de şedere de către activiştii străini pe tărâm religios în toată ţara.

Anunțuri

Un răspuns

  1. Unire români împotriva oficializării islamului în Republica Moldova.
    În caz de pericol real, va trebui să manifestăm în fața Ministerului Justiției.
    Islamul este o ciumă, o caracatiță teroristă – să nu tolerăm oficializarea islamului în Patria noastră. Prea multă nenorocire a adus islamul strămoșilor noştri ortodocși.
    În legislație trebuie de prevăzut că islamul în Moldova poate fi înregistrat doar prin referendum, având în vedere istoria medievală antiosmană și antiislamică a ortodocșilor din Moldova lui Ștefan ce Mare și Sfânt.
    Acest Talgat Masaev – fără întrerupere o să ne bată la cap și o să ne verifice nervii. El deja raportează finanțatorilor săi arabi că circa 300 de moldoveni deja sau convertit la islam. Peste hotare cred în aceasta, și chiar se laudă. Au publicat în engleză un video cu o moldoveancă studentă care binevol sa convertat la islam. Acest material seamănă cu video materialele teroriștilor ceceni care-și argumentează utilizarea banilor primiți din străinătate.
    Chiar sunt cu adevărat împotriva oficializării islamului în Moldova.
    Să nu uităm de strămoșii noștri care între moarte și islam alegeau moartea.
    Să rămânem ortodocși și să ne amintim de Constantin Brâncoveanu, fii ăi ginerele său, să fim demni de a fi urmași a lui Ștefan ce Mare și Sfânt – să nu admitem islamul în Moldova.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: